Toată lumea are o părere. E firesc. Argumente, contra-argumente, bisericuțe, ego-uri fluffy, deadline-uri imposibile. Cum altfel?
Și deodată pică fisa: nimeni, dar NIMENI, nu punea întrebările care contau cu adevărat. Alea simple, dar care sfârtecă. Așa că mi-am suflecat buzele, și mi-am propus să încrunt niște frunți.
Trei întrebări simple care m-au salvat de la zeci de decizii proaste și care, garantez, vor face diferența și pentru tine:
- Ce problemă rezolvăm?
Cât de des ne trezim că construim soluții pentru probleme care... nu prea există?
"Utilizatorii ar putea să vrea asta."
"Concurența are feature-ul ăsta."
"Ar fi cool să adăugăm blockchain aici."
Șezi binișor. Respiră. Întreabă-te: există măcar UN utilizator real care s-a lovit de problema asta? Nu ipotetic: știi exact cum să dai peste el.
Am petrecut odată (bine că ne-a ajuns) 3 luni implementând un sistem complex de permisiuni pentru administratori. Când am lansat, am descoperit că... 90% dintre clienți aveau un singur admin. Good UX, bad business.
- Cui îi pasă cu adevărat de asta?
Sau, mai direct: "E cineva dispus să plătească (cu bani, timp sau atenție) pentru asta?"
E uimitor câte idei trec de primul filtrul "Da, e o problemă reală!", dar se topesc la al doilea.
"Utilizatorii urăsc că trebuie să facă 3 click-uri aici!"
Bine, dar... le pasă suficient încât să schimbe produsul pentru asta? Sau o fi doar o mică iritare pe care o uită după 5 secunde?
Pasiunea e valută. Dacă nimeni nu e pasionat de rezolvarea problemei: nici clienții, nici echipa, nici măcar tu, ce șanse ai ca soluția să aibă impact?
- La ce spunem NU?
Asta-i întrebarea care doare. Și pe care mulți manageri o evită cu disperare.
Bateria are doar 100%. Dai energie într-o parte, tai din alta. Fiecare "da" înseamnă implicit zeci de "nu"-uri pentru alte oportunități.
"Implementăm feature-ul X" înseamnă automat "NU optimizăm performanța, NU rezolvăm bug-urile minore, NU îmbunătățim onboarding-ul...". Și backlog-ul se lungește.
Am văzut un produs care s-a stins in decurs de un an, pentru că PO-ul a zis DA la toate feature request-urile timp de 6 luni. Bloatware, instabilitate, cu performanță de melc și o echipă tehnică epuizată. Totul pentru că nimeni n-a avut curajul să pună măcar una dintre întrebări.
Oare câte proiecte de sute de mii de euro ar fi fost salvate dacă cineva ar fi pus cu voce tare aceste întrebări?
Fii tu cel cu părul creț. Wink intended.
Deși nu sunt perfecte, sunt infinit mai bune decât alternativa implicită: hai să facem ce zice HIPPO (Highest Paid Person in the Office).
Și, poate cel mai important, te salvează de la sindromul ăla post-implementare când te uiți la ce-ai construit și te întrebi "De ce dracu' am făcut asta?!"
Originally published on LinkedIn, May 20, 2025.