La un proiect pentru o aplicație medicală, am implementat un mod "easy read" pentru persoanele cu dificultăți cognitive, deși era marcat ca "P3, dacă mai rămâne timp". Nu, nu vorbim de accesibilitate în sensul clasic.
A devenit cea mai apreciată funcționalitate în feedback. De ce?
E rost de neuroștiință aici: când suntem stresați sau anxioși (cum e oricine în fața unor informații medicale), fluxul sanguin și implicit oxigenul către cortexul prefrontal scade. Dramatic.
Context: cortexul prefrontal e responsabil pentru gândirea de ordin superior: rezolvarea problemelor complexe, înțelegerea nuanțelor, luarea deciziilor raționale, inhibarea impulsurilor.
Când mi-e frică de ce-aș putea afla nu mai am, fizic, capacitatea de a procesa jargon medical. De aceea nu ai cu cine raționa când vorbim de tristețe, rușine sau frică acută. Preferăm limbaj direct și simplu când suntem vulnerabili.
Nu era o funcționalitate doar pentru cei cu "nevoi speciale", era pentru fiecare dintre noi când biologia creierului nostru ne limitează temporar cogniția.
Ce-am băgat la cap de-a lungul timpului:
- cu cât proiectezi mai mult pentru situații extreme (cum ar fi anxietatea pacienților în fața informațiilor medicale), cu atât descoperi că de fapt rezolvi probleme universale care afectează pe toată lumea în anumite contexte
- produsele inclusive pur și simplu funcționează mai bine. Sunt proiectate cu mai multă atenție la detalii și la scenarii de utilizare diverse.
- ce azi e "edge case", mâine devine "best practice".
Exemple, zici?
Text-to-speech: dezvoltat pentru nevăzători, acum îl folosești zilnic cu Siri & Co. Rampele de acces: inițial pentru persoane în scaun cu rotile, acum salvarea părinților cu cărucioare, a călătorilor cu bagaje, a livrarilor Glovo. Subtitles: create pentru persoane cu deficiențe de auz, acum folosite de toți cei care se uită la Netflix în pat, lângă soț(ie).
Așa că, data viitoare când discuți despre design inclusiv, nu-l trata ca pe o obligație politică sau ca pe un moft. Nu e nici măcar vorba de etică. Deși așa i-am ajuns eu prin preajmă. Prioritizează "the needs of the many", dar ține cont și de aventurile celor 1-2% care se chinuie să folosească soluția ta.
E business pragmatic: când faci lucrurile accesibile pentru cazurile extreme, le faci mai bune pentru toată lumea.
Tu ce experiențe ai avut cu designul inclusiv? Sau poate ai observat vreun produs care te-a surprins plăcut prin cât de ușor îl poți folosi, fără să-ți dai seama că de fapt a fost proiectat inclusiv? Ochi de designer.
Originally published on LinkedIn, Mar 20, 2025.