Apoi s-a mutat în difuzor. Vocea de la radio cu „aici București” dădea ora exactă și direcția: cine să iasă președinte, ce scor a făcut Rapidul și câte grade sunt la Bâlea.
După ’90, credibilitatea s-a îmbrăcat în sacou bleu și cravată roșie. Dacă prezentatorul o zicea la TV, păpam tot. Unii încă o fac.
Acum, litera, vocea și sacoul s-au strâns toate într-un search bar. Un URL cu font de 12 îți poate dărâma toată certitudinea de ieri.
În contextul ăsta al „adevărului la click”, cât curaj mai ai să-ți asculți instinctul înainte să dai copy-paste la rețeta altuia?
De câte ori am simțit că nu înțeleg de ce o soluție “consacrată” nu se lipește la problema mea, am înghițit nodul și… am mers mai departe, că “așa face toată lumea”. Viteză vs. claritate.
Știi ce-am câștigat? Un instinct care începe să sforăie la birou.
Cum omori mușchiulețul deciziei
Ctrl-C, Ctrl-V pe idei. Preiei tacticile altora fără să poți explica de ce e potrivită.
Outsource la emoții. Dacă toți aplaudă, îți spui că sigur e bine. Chiar dacă stomacul zice altceva.
Creierul iubește scurtăturile: dacă îi dai rețete, nu mai exersează gândirea de la zero.
Intră AI-ul pe scenă
Modelul îți servește trei variante “optime” în 4 secunde. Checkbox mental bifat: decizie luată.
Buba? AI-ul nu riscă multe. Tu, da. Și-n timp ce el devine tot mai fin, instinctul tău devine tot mai… silențios. Disclaimer-ul lui îți anesteziază simțurile.
Ne place ușurința, dar vine cu o taxă ascunsă: pierdem radarul intern care prinde nuanțele din teren.
Semne că ți s-a aplatizat intuiția:
Cauți “inspiration” înainte să schițezi măcar un cadru.
Întrebi ChatGPT “cum să răspund la feedback negativ”, apoi dai Send fără să schimbi un cuvânt.
Îți justifici deciziile cu “au zis și la conferința X că așa e best practice”.
Cum reantrenezi bestia:
Scrie un prim draft fără niciun prompt, apoi compară.
Întreabă(-te) “de ce?” de trei ori înainte să copiezi un pattern.
Ține un jurnal de decizii: ce ai simțit, ce ai ales, ce s-a întâmplat. Pentru că da, durează. Tocmai ăsta-i miezul.
Bun. Acum, respiră adânc și adu-ți aminte cum decideai când erai puștan sau puștoaică: fără tutoriale, fără newsletters cu “top 10 hacks”, doar stomacul care zicea „pe aici”. E încă acolo, doar că l-ai dat pe silențios de frica să nu dai fail. Hai cu unmute.
Ține AI-ul pe post de consilier: îți aduce hărți, statistici, precedente. Dar tu alegi ce intră în producție. În timp, hărțile se învechesc, modelele se rescriu, iar singurul algoritm care ține pasul cu realitatea de la firul ierbii e instinctul la care nu ai făcut outsourcing.
Poate, data viitoare când feed-ul îți servește răspunsul “corect”, fă un pas înapoi, ascultă zumzetul interior și întreabă-te:
Dacă n-ar exista internetul, ce-aș alege?
Acolo, în liniștea aia, începe decizia ta autentică. AI-ul doar te ajută s-o îmbraci în date, nu o scrie în locul tău.
Originally published on LinkedIn, Apr 29, 2025.